Lumea magica a margelitului

Tehnica margelitului reprezinta o maniera fina, detaliata si eleganta de exprimare artistica. De-a lungul timpului, aceasta arta a lasat amprente remarcabile in domeniul modei, lucru datorat impactului pe care l-a avut asupra modului in care a fost privita si apreciata.
Bijuteriile sunt obiecte care, inca din antichitate au fost utilizate in toate culturile in scopuri ornamentale, ca semn de inalta pozitie sociala ori ca simbol al credintelor religioase. Acestea erau realizate cu ajutorul diferitelor tipuri de materiale, precum pietre pretioase sau semipretioase, metale ca aurul, argintul, platina, cupru. Odata cu trecerea timpului, arta margelitului a suferit modificari spectaculoase, impuse de procese istorice si sociale, atat la nivelul continutului cat si al formei.

Inceputurile acestei activitati isi au originea in Epoca de Piatra, cand, omul folosea componente naturale minerale si animale ca si podoabe. Primele bijuterii au fost cele din oase, scoici, melci, materie prima de care se putea face rost cu usurinta. Curand insa, a inceput sa caute si sa foloseasca pietrele pretioase.
Odata cu Epoca Bronzului si desoperirea metalului, confectionarea bijuteriilor s-a modificat radical, astfel au aparut primele tehnici ce foloseau drept componenta principala, aurul si argintul. Egiptenii utilizau pietrele pretioase atat ca talismane cat si ca bijuterii, in timp ce metalele si mineralele erau considerate ca avand puteri terapeutice. Fenicienii pe de alta parte, au descoperit si dezvoltat tehnica de sudura a metalelor, cu ajutorul careia realizau lanturi din aur si argint, necesare crearii bijuteriilor foarte flexibile.
In secolul XV, accesoriile detin un rol foarte important in lumea modei si  subliniaza relația stransa dintre artele decorative precum pictura, arhitectura si sculptura

In secolele XVII- XVIII odata cu aparitia productiei industriale, ia amploare procesul de fabricare a bijuteriilor confectionate din materiale de calitate inferioara, dar care presupun costuri reduse. Cu ajutorul noilor tehnici de prelucrare a pietrelor pretioase se aduce un plus de stralucire, astfel  diamantul a devenit favoritul acestor secole.
In secolul XX isi face aparitia in Franta, miscarea artistica Art Nouveau si totodata inceputul modernismului. Metalele pretiose usoare precum platina, iridiu sau paladiu impreuna cu noi metode de confectionare, texturi si finisaje, au permis realizarea unor modele mai sculpturale.

In prezent, raportandu-ne la tendintele existente in arta margelitului, exista doua categorii bine definite: pe de o parte, bijuteria conceputa la scara industriala si pe de alta parte, cea creata prin intermediul valorilor artistice ca forma de exprimare personala.
Spre deosebire de prima categorie, bijuteria artizanat este lucrata in piese unice, punandu-se accentul pe detaliu si design. Ea da nastere unui nou criteriu estetic ce presupune canoane de frumusete aflate in plin proces de dezvoltare, scopul fundamental constand in actul creativ si satisfacerea simturilor umane. O trasatura definitorie a creatiei artizanat, o reprezinta faptul ca aceasta este proiectata si materializata conform propriului concept al creatorului, intr-o forma personala, autentica si individuala. Un alt aspect care se are in vederea elaborarii operei artizanat, il reprezinta folosirea de noi materiale in vaste combinatii si totodata dorinta artistului de a experimenta, de a inova si de a comunica in permanenta cu privitorul, prin intermediul creatiei sale. Astfel, tehnicile moderne se afla intr-o permanenta evolutie, bijuteria fiind rezultatul unei activitati ce evidentiaza individualitatea creatoare, in timp ce utilizatorul ei nu este doar nu simplu spectator, ci parte a procesului de creatie.